Pielea, prima şi ultima frontieră

De cand deschidem ochii, prima si cea mai importanta functie a pielii este aceea de suport al contactului nostru nemijlocit cu lumea. Prin piele se materializeaza contactul afectiv al dragostei materne, devenim constienti de corpul nostru si ne raportam la ceilalti.

In societatea moderna, unde cunoasterea se bazeaza mai mult pe imagine si aspect decat pe atingere, “haina de piele” ramane un instrument de recunoastere, de identificare si de relationare – este ceea ce ne reprezinta in lume si in relatiile cu ceilalti.

Pielea este marca identitatii noastre. O marca aflata intr-o continua schimbare de-a lungul existentei noastre care ne reflecta devenirea. Este ceea ce vedem la altii si ceea ce vad ceilalti la noi. O geografie personala simbolica. Si totodata o frontiera inteligenta care ne separa si in acelasi timp ne apropie de ceilalti, ne apara si ne sustine in fata provocarilor mediului exterior. O frontiera formata la exterior din celule care indiferent de varsta noastra se reinnoiesc constant si se regenereaza atunci cand pielea este ranita.

Pielea stie cum trebuie sa ne apere interiorul, cum sa ne protejeze de lovituri, cum sa joace un rol activ in reglarea temperaturii corpului, cum sa ne apere de virusi, fungi si bacterii, cum sa mentina echilibrul de apa si electroliti al corpului, ne ajuta sa ne integram si sa ne adaptam in mediul inconjurator, prin ea  simtim si reactionam la mediu. Pana astazi, omul nu a putut crea nicio structura materiala care sa se apropie de complexitatea pielii  – ca biosenzor, instrument de comunicare si scut de aparare in fata mediului exterior.

Organ palpabil si simbolic in acelasi timp, pielea este locul unde se reflecta concret chimia tuturor cautarilor noastre existentiale, constiente sau nu, sub forma unui limbaj unic generat de nenumaratii neuro-transmitatori si neuro-receptori pe care ii contine.

Pielea ne stie sentimentele si le exprima chiar si atunci cand noi nu stim sau nu vrem sa le recunoastem.

Pielea nu minte niciodata.  Pastreaza cuvintele nespuse si le exprima in felul ei, de multe ori prin propriile ei suferinte. Nu gresim cand afirmam ca pielea este o fereastra prin care se reflecta chimia gandurilor si a sentimentelor noastre.  Mai mult decat atat, pielea reflecta istoria noastra personala, legaturile noastre sociale, viata personala.

Ni se face pielea “de gaina”, ne ingalbenim sau ne albim de spaima, rosim de emotie, ne ustura sau ne “mananca” pielea fara sa avem vreo rana aparenta, ne apar eruptii sau urticarii in preajma examenelor, transpiram brusc de emotie sau simtim un frig de gheata in fata fricii, grijile sau depresia ne fac tenul cenusiu… Pielea somatizeaza nelamuririle sau temerile noastre existentiale.  Traduce, prin limbajul ei specific,  povestea nespusa a trairilor noastre,  intrebari pe care nu vrem sa ni le punem, realitati pe care uneori nu vrem sa le infruntam sau, pur si simplu, da glas intr-un mod direct emotiilor noastre cele “de toate zilele”.

Sa nu uitam ca prin piele are loc contactul initial al nou-nascutului cu mama si, mai apoi, cu lumea.  De normalitatea acestor prime  relationari depinde echilibrul nostru emotional si in mod indirect sanatatea pielii. Prin contrast,  majoritatea problemelor de piele sunt de fapt somatizari ale unor sentimente de insecuritate si nesiguranta.

Nu intamplator, in preajma examenelor, a provocarilor profesionale sau familiale ale existentei noastre, a calatoriilor in locuri necunoscute, problemele de piele care pana atunci erau intr-o stare latenta, se acutizeaza si devin vizibile.

In medicina traditionala chineza, pielea este suportul pe care se “astern” meridianele de acupunctura, “trasee nevazute” ce leaga punctele de acupunctura. La randul lor, punctele de acupunctura reprezinta proiectia fiziologica a organelor noastre interne, fiind porti de comunicare nemijlocita ale acestor entitati anatomice cu ambianta. In acest fel, este explicabil de ce pielea exprima de o maniera directa toate trairile si starile noastre interioare.

Personal l-am cunoscut pe doctorul Ioan Ladea ce isi petrecuse o parte din viata invatand si practicand acupunctura in China si care, prin observarea fetei si a pielii pacientilor, putea face o descriere detaliata a starii de sanatate a acestora.

De aici intelegem ca pielea este intr-adevar o interfata speciala intre minte, corp si mediul exterior. In plus, se stie ca pielea este cel mai mare organ al nostru. Se cunoaste insa mai putin faptul ca este un organ inteligent – la fel de inteligent ca si creierul.

Aceasta poate parea o afirmatie provocatoare, insa astazi se stie cu siguranta ca epidermul, stratul exterior al pielii, care este totodata si cea mai importanta structura a noastra din punct de vedere al interactiunii cu mediul exterior, este un tesut epitelial avand aceeasi origine embriologica ca si creierul, respectiv ectodermul.

In plus, o parte din celulele ce formeaza epidermul, melanocitele, sunt de origine neuronala. Aceasta origine comuna explica de ce pielea este in stare sa fabrice neuro-transmitatori  (vectori chimici ai informatiei nervoase), neuro-receptori si hormoni care se gasesc in creier si, mai mult decat atat, stie sa-i foloseasca pentru nevoile sale ca si pentru buna functionare a celorlalte sisteme – nervos, imunitar sau endocrin.

In ultima vreme, cercetarile medicale au dus la concluzia ca pielea reprezinta o frontiera comuna pentru sistemul nervos, imunitar si endocrin, multe din legaturile ce se  stabilesc intre aceste sisteme facandu-se la nivelul  tesuturilor cutanate. Cu alte cuvinte, sanatatea pielii este necesara nu numai pentru ea insasi, ci si pentru intregul nostru echilibru neuro – endocrin si imunitar. In plus, de sanatatea pielii depinde capacitatea ei de a actiona corect ca o bariera protectoare impotriva microbilor, a substantelor si poluantilor de toate felurile. O piele agresata, ranita sau bolnava nu-si va putea indeplini pe deplin aceasta functie de bariera iar absorbtia substantelor straine se va face mult mai rapid chiar si in cazul unei scurte perioade de contact cu acestea.

Prin prisma atator noi descoperiri si abordari  psiho-somatice ale problemelor pielii, putem intelege cat de important este sa o ingrijim corect. Aceasta nu este un moft sau un lux, ci o necesitate de a carei indeplinire depinde nu numai sanatatea pielii ci si a intregului nostru corp. In plus, de modul corect de ingrijire cotidiana depinde cat de bine ne simtim in propria noastra piele, depinde multumirea de felul in care aratam si mai ales suntem. Pentru ca nu-i asa, de cat de bine ne simtim in pielea noastra depinde tonusul nostru general si de ce nu, bucuria de a fi !

Sa o curatam, sa o hidratam, sa o hranim – par gesturi simple, dar stim oare sa le facem corect?

Va invitam ca in urmatoarele articole sa intelegem si sa deprindem aspectele potrivite in materie de ingrijire, pornind de la rezultatele ultimelor descoperiri in domeniul cosmetologiei.

Doina Bratu

08.06.2013

Reproducerea integrala sau partiala a acestui articol este strict interzisa
© 2013 Dibra Connections SRL

Referinte bibliografice:
Annick de Souzenelle – Simbolismul corpului uman, ed. Amarcord 1993
Daniele Pomey-Rey – La peau et ses etat d’ame, ed. Marabout, 2004
Christian Fleche – Decodage biologique des problemes de peau
Roosterman et al – Neuronal control of skin function: the skin as a neuroimmunoendocrine organ, Physiological Review, 2006, edited by American Physiological Society
Ioan Ladea – Acupunctura vol. I, ed. Florile dalbe, 1999
Ioan Ladea – Acupunctura vol. II, ed. Studenteasca, 2000